Fabule

Lupul flamand

Un lup era flamand de atata vreme, incat incepuse sa invidieze bunastarea cainelui.
- Daca vii cu mine la ferma, vei avea de mancare din belsug pentru tot restul zilelor -ii zise acesta – atata doar ca trebuie sa-i dai ascultare stapanului.
Dar cand lupul vazu ranile de pe gatul cainelui, facute de zgarda, isi veni in fire si spuse:
- Ma intorc in padure, sa indur foamea in libertate!

Morala acestei fabule
Libertatea nu are pret.


Morarul si fiul sau

Morarul si fiul sau mergeau pe drum carand magarul in spinare pentru ca acesta sa nu oboseasca. Vazandu-i, oamenii radeau de ei. Asa ca, morarul se sui pe magar.
Atunci lumea il critica pentru ca isi lasase fiul sa mearga pe jos.
El isi sui fiul pe magar si merse pe jos. Oamenii au inceput din nou sa-l critice pentru ca era batran si mergea pe jos, iar fiul sau statea comod pe magar.

Morala acestei fabule:
Nu poti niciodata sa împaci pe toata lumea.


Mustele

Intr-o zi, niste muste lacome se napustira asupra unui fagure, dar ramasera cu picioarele intepenite in mierea lipicioasa.
Altele, infulecand dintr-o placinta, mancara pana cazura late.
Tot asa si oamenii sunt prizonierii poftelor care ii stapanesc.

Morala acestei fabule:
Tot ce e prea mult strica


Mormolocul si broasca

- Ar trebui sa-ti fie rusine, ii zise broasca mormolocului.
Daca vrei sa stii, cand eram si eu mormoloc, eram mai frumoasa decat tine, si n-aveam acea uratenie de coada!
Mormolocul nu se pierdu cu firea si-i raspunse:
-Inteleg un singur lucru!
Tu n-ai fost niciodata mormoloc?!

Morala acestei fabule:
Fiecare varsta are darurile sale.


Melcii

Doi melci se luara la intrecere.
Dar, pentru ca nu puteau hotari cine a castigat, au inceput sa se certe.
O broasca ii auzi si le zise: – Ma indoiesc ca sunteti in stare sa va intreceti… Inainte sa alergati, vedeti daca puteti macar merge!

Morala acestei fabule:
Nu va laudati cu calitati care altora le par defecte.


Vrei sa afli cat de inteligent esti? Click mai jos:

Test IQ al poporului român 2009

Magarul care cara sare si altul care cara bureti

Erau odata doi magari: unul care cara sare si altul care cara bureti. Primul abia mai mergea din cauza greutatii, pe cand celalalt zburda vesel.
Au ajuns amandoi la un rau; primul magar trecu pe celalalt mal cu bine, pentru ca sarea se topise si putu sa inoate.
Dar buretii celuilalt se imbibara cu apa si-l trasera la fund.

Morala acestei fabule:
Niciodata nu te lasa înselat deprima impresie; ce conteaza cu adevarat este rezultatul final.


Magarul si privighetoarea

Magarul a vazut o privighetoare.
— Prieteno, i-a zis, ma rog sa ma asculti:
Eu tot am auzit o vorba de la multi,
Ca tu intru cantari esti mesterita mare,
Si iata, acum vreu
De iscusinta ta sa judec singur eu.
Iar buna pasaruica, pornita spre cantare,
Cand linistit, abia
In sine ciripea,
Cand tare suiera,
Cand glasu-i tremura,
Apoi, prin dulcea ei strigare,
Intru a dragostei cei gingase plecare
Pe amorasul sau chema,
Si rediul desfatat, cantarea-i rasuna;
Iar lumea ascultand
Tacea si se mira.
Magarul insa de pamant
S-au rezemat cu fruntea,
Si au racnit asa: “Tu versuri ai placute,
Dar cand ai asculta
Cucosul de la noi, mai bine ai canta.”
Acestea auzind in suflet s-au jignit
Acea privighetoare
Si de atunci au contenit
Pentru magari a sa cantare.
Dumnezeu sa ne fereasca
De judecata magareasca.


Magarul

La un taran era o vita de magar,
Cu care el la toti se lauda;
Caci in parerea lui prea bine se purta.
Si pentru ca-mprejur era tot codri mari,
Apoi ca nu cumva, pascand, sa rataceasca
Magarul laudat,
Si totodata vrand ca sa-l impodobeasca,
Un zurgalau la gat taranul i-au legat;
Magarul s-au facut maret si ingamfat.
(De decoratii el pesemne auzise,
Ca prea se fudulise.)
Dar rangul nou au fost lui spre osanda mare.
(Urmeaza si la noi aceasta intamplare.)
Eu insa mai intai dator sunt sa va spun,
Ca in purtari era magarul nu prea bun;
Iar pan’ la zurgalau el bine petrecea.
Prin tarini, prin gradini, prin curaturi umbla,
Pastea, se-ndestula;
S-apoi cam pe furis acasa se-ntorcea.
Acum insa mai rau magarul petrecea.
Pentru ca rangul nou,
Sunand prin zurgalau,
Chema cand pe vecin cu vro despicatura
Sa deie pe magar afar’ din curatura,
Cand pe stapanul sau cu jardia in mana,
Sa-l scoata din gradina;
Apoi si pe jitar,
Sa-i rupa coastele cu parul din ogoara,
Incat bietul magar,
Stalcit si osandit, ramase mai sa moara.
Si oamenii acei la rang inaintati
Patesc asemene, cand sunt interesati;
Pentru ca rangul nou,
Lor este zurgalau,
Ce suna de departe
Vadindu-le a lor fapte.


Mic si mare
De Ion Luca caragiale

Trece un prapad pe lume…
Dinspre larg de ocean,
Cu ce neagra turba bine,
vine vajnic uragan!
E o spaima-n toata firea…
Pasari albe fug, s-ascund;
Pinii seculari se-ndoaie;
pesti, jivine merg la fund.
Urla ape biciuite,
dau nebune catre mal;
Calca unul peste altul
si se-nghite val pe val.
Geme farul… Un graunte
de nisip, nepasator,
Râde de urgia oarba
„Râzi? Nu vezi?” l-întreba farul.
„Ba vad bine” zice el;
„S-apoi, daca vine, — vina!
Sunt atât de maruntel!
„Radacini eu n-am, sa-mi pese!
nu ma simt deloc legat —
„Ori în adâncimea marii,
ori la soare pe uscat —
„Sa ma spulbere de-aicea,
cu tot eu am sa ramân:
„Mie, unuia, oriunde,
singur cerul mi-e stapân!”


Magarul si lira

Un magar gasi langa drum o lira, pierduta de cineva.
O lua si incerca sa cante, dar copitele nu-l ajutau deloc.
Spuse atunci abatut:
- Ce pacat ca nu pot sa cant!
Daca ar fi gasit-o altcineva, mai talentat, din lira ar fi putut izvori o muzica divina!

Morala acestei fabule:
Pentru a-ti atinge un scop, trebuie sa creezi anumite conditii.


Vrei sa afli cat de inteligent esti? Click mai jos:

Test IQ al poporului român 2009